Concertul “Nick Mason’s Saucerfull Of
Secrets” de la Arenele Romane este mai degrabă un fenomen decât un eveniment muzical, este un fenomen cu valoare de unicat în spațiul muzicii rock contemporane. Așa cum a declaratînsuși toboșarul de geniu al trupei Pink Floyd în timpul concertului, a fost nevoie de o perioadă de 57 de ani ca să ajungă în România. Și putem spune cu certitudine că această așteptare poate prea indelungată a meritat.
Proiectul lui Nick Maison poartă numele albumului înregistrat la sfârșitul anului 1967 și începutul anului 1968, A Saucerful Of Secrets fiind un disc de tranziție care marchează intervalul dintre ultimele înregistrări ale lui Syd Barrett cu Pink Floyd și nașterea noii lor direcții spre„space rock”. Albumul a constituit, de asemenea, debutul noului chitarist al formației, David Gilmour.
Probabil că sentimentul celor prezenți la acest concert magistral este asemanator cu cel al publicului prezent la Saint Tropez Festival De Musique pe 8 august 1970. Cred totuși că la Arenele Romane publicul a fost ceva mai emoționat fiind mult mai cunoscător al muzicii Pink Floyd decât cel de la începutul anilor ’70. În ciuda trecerii timpului interpretarea păstrează puritatea și culoarea începuturilor.
Așa cum au subliniat și artiștii aflați pe scenă, proiectul nu intenționează să ofere publicului o reproducere a înregistrărilor originale, ci să aducă o nouă experiență interpretativă, trecuta prin filtrul unei rafinate subtilități și susținută de puterea sunetului și a unei puneri în scenă mai deosebite care cuprinde proiectii pe ecran, jocuri de lumini si alte ingrediente ale unor spectacole de altădată purtând semnătura Pink Floyd.
Chiar și amplasarea publicului exclusiv pe scaune în toate zonele Arenelor Romane a constituit un element mai special în perceperea fenomenului “Nick Mason’s Saucerfull Of Secrets”, un element care recreeazăatmosfera pieselor nemuritoare ale primelor șapte albume ale formației. A fost un fel de live la Pompei cu public.
Alături de Nick Maison au fost prezenți pe scenă Guy Pratt (bas, voce, gong), Gary Kemp (chitară și voce), Lee Harris (chitară și backing vocals) si Dom Beken (clape, programare și backing vocals)
Guy Pratt este oarecum cunoscut fanilor Floyd, el apărandîn emisiunile lor din 1987 (și fiind, de asemenea, ginerele lui Rick Wright). Gary Kemp care a cântat cu formatia Spandau Ballet a fost o revelație pentru public interpretând magistral cu vocea pe tot parcursulrecitalului, cât și cu chitara, în special celebrul solo al lui Dave Gilmour din piesa Echoes care constituie punctulculminant al setului principal. A impresionat și Lee Harris care a adăugat sensuri suplimentare cu chitara, iar Dom Beken, colaborator de odinioară al trupei The Orb, a punctat foarte inspirat pasajele regretatului Rick Wright.
Primul set a inclus clasicele piese Arnold Layne și Candy and a Currant Bun, piese compuse în perioada Syd Barett. Publicul a savurat din plin interpretările la Obscured ByClouds și Atom Heart Mother, totul culminand cu un fantastic Set the Controls for the Heart of the Sun care a și încheiat prima repriză.
Nick Maison si colegii sau s-au adresat publicului într-un mod amuzant si emoționant totodată, atrăgând aplauze repetate. Călătoria galactică a continuat cu piesetulburătoare din care amintim Interstellar Overdrive și Astronomy Domine din debutul lui Floyd, Piper at the Gates of Dawn, See Emily Play si bineinteles, Echoes. Spectacolul este în egală măsură despre Nick Mason, dar si despre Rick Wright, Dave Gilmour, Roger Waters si nu în ultimul rând despre Syd Barrett, despre muzica pe care eu au creat-o împreună în vârtejul psihedelic al swinging londonez din zorii erei spațiale, înainte ca trupa să ajungă la apogeu, dar și despre alți muzicieni care i-au iubit și care au decis să le trăiască muzica interpretând-o în fața unui public din care nu lipsesc tinerii. Chiar a fost remarcat acest aspect, în mai multe rânduri și anume predilectia publicului tânăr din România pentru aceste piese tulburatoare care au trecut proba timpului.
Figură totodata discretă și impozantă, Maison are darul de a duce muzica formației Pink Floyd dincolo de aspectele umane ale trupei originale și de contextul actual al relațiilor dintre membrii formației. El este preocupat doar de latura artistică a fenomenului Pink Floyd, iar acest proiect nu are menirea de aduce venituri considerabile membrilor săi, ci , printr-un gest de o generozitate supremă, de a perpetua trăirea live a acestei trupe fenomen.
Evenimentul a fost organizat de METALHEAD & BestMusic Live Concerts.
Autor Bianca Beatrice Michi